Despre reforma structurală a sectorului bancar în UE

Comisia Europeană a propus noi norme menite să împiedice cele mai mari și mai complexe bănci să se implice în activitatea riscantă de tranzacționare în cont propriu. De asemenea, noile norme ar conferi autorităților de supraveghere competența de a solicita acestor bănci să separe anumite activități de tranzacționare, potențial riscante, de activitățile de atragere de depozite, în cazul în care desfășurarea unor astfel de activități le poate afecta stabilitatea financiară. Împreună cu această propunere, Comisia a adoptat măsuri de însoțire menite să crească transparența anumitor tranzacții din sectorul bancar paralel. Aceste măsuri completează reformele cuprinzătoare deja întreprinse pentru consolidarea sectorului financiar al UE. 

Propunerea privind reforma structurală a băncilor din UE nu se va aplica decât în cazul celor mai mari și mai complexe bănci din UE, care au un volum semnificativ de activități de tranzacționare. 

Propunerea:

1. va interzice tranzacționarea în cont propriu a unor instrumente financiare și mărfuri, adică tranzacționarea în nume propriu cu unicul scop de a aduce profit băncii. Această activitate implică multe riscuri, dar nu aduce beneficii concrete clienților băncii sau economiei în sens mai larg;

2. va conferi autorităților de supraveghere competența și, în anumite cazuri, obligația de a solicita transferul altor activități de tranzacționare cu grad ridicat de risc (cum ar fi formarea pieței, produsele derivate complexe și operațiunile de securitizare) în scopul de a separa entitățile juridice care efectuează tranzacții din cadrul grupului („crearea de filiale”). Prin aceasta se urmărește evitarea riscului ca băncile să eludeze interdicția desfășurării anumitor activități de tranzacționare angajându-se în tranzacționări în cont propriu ascunse care devin prea importante sau au un efect de levier prea mare și au potențialul de a supune riscurilor întreaga bancă și sistemul financiar în ansamblu. Băncile vor avea posibilitatea de a nu-și separa activitățile în cazul în care pot demonstra în mod satisfăcător autorității care asigură supravegherea lor că riscurile generate sunt reduse prin alte mijloace;

3. va furniza norme privind legăturile economice, juridice, de guvernanță și operaționale între entitatea separată care efectuează tranzacții și restul grupului bancar.

Detalii aici