miercuri, 23 februarie 2011

Andrei Plesu vs. Dinu Patriciu

Andrei Plesu „i-o trage” lui Dinu Patriciu, care „i-a tras-o” lui Gabriel Liiceanu, căruia „i-o trăseseră” Herta Muller si Adam Michnik.


Dincolo de formularea voit vulgară de mai sus, toată această polemică necesară mi se pare foarte importantă fiindcă:

1) Desi presedintele Traian Băsescu a condamnat formal comunismul, în România nu au avut loc dezbateri serioase despre comunism. În orice caz, la acest nivel, al intelectualitătii, al culturii în comunism nu. Din acest punct de vedere, provocarea Hertei Muller consider că a fost ceva necesar.
Înteleg, omeneste, socul lui Gabriel Liiceanu. Putini sunt cei care ar putea să-si permită să-l contrazică, să-l admonesteze, în special pe acest subiect. Dar zgândărirea lui, dincolo de amărăciunea sufletească provocată, cred că e un lucru util acestei dezbateri. Îndrăznesc să cred că Liiceanu gândeste/scrie acum, după acest soc, o lucrare importantă.

2) Elita intelectualitătii române era, până la momentul Herta-Ateneu, demarcată clar în două tabere: pe de o parte asa-zisii „intelectuali ai lui Iliescu”, pe de alta asa-zisii „intelectuali ai lui Băsescu” (înteleg aici a. intelectualii care au făcut pactul cu regimul comunist, au profitat din plin de asta si, eventual, nici măcar nu s-au dezis de acest „trecut”, respectiv b. cei care au făcut măcar o rezistentă prin cultură, dacă nu dizidentă fătisă). Între cele două tabere nu prea era loc de crescut iarba; ceilalti intelectuali erau, cumva, nevoiti să opteze ca să conteze. Stiu, există riscul imposturii, dar cred că zgâltâirea e sansa aparitiei unei nise: „intelectualii în sine” (dacă-mi permiteti termenul). Cred că sistemul cu trei tabere e mai bun decât cel cu două.  

3) Este important pentru media din România ca patronul unui trust (Patriciu) să poată fi criticat în propriul lui ziar, si încă atât de dur.

Si mai sunt.

UPDATE.
Consemnez replica lui Dinu Patriciu, care îi compară pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu cu Mozart si Salieri.

Campionatul național de descinderi în vămi

Ca să facă mai ușoară așteptarea micro­biș­ti­lor (până la reluarea campionatului de fot­bal) oamenii de bine ai acestei țări au organizat etape de descindere prin vămi. Totul, programat cumsecade, ca să nu fie cineva luat prin surprindere. E deja de notorietate faptul că, la ultima descindere, poli­țiștii de frontieră așteptau în­căl­țați să fie „descinși”, după ce, în prealabil, își trimiseseră de acasă femeile, bătrânii și copiii (probabil și eventuale probe). Câtă vreme acest campionat național de descinderi va rămâne doar la stadiul de show TV și condamnările vor fi ioc, putem spune că asistăm la meciuri amicale. Apropo, oare de ce se tot amân etapa de la Constanța? 

NOTĂ. Acest text este aidoma tabletei TV publicată în ziarul Evz de azi.

marți, 22 februarie 2011

UDMR ţine cheia la sertar

S-a tot zis că, vezi Doamne, cheia e la UDMR. Băsescu pur şi simplu a tras de timp, a arătat nişte pisici, a schimbat vorba. Ecuaţia UDMR e rezolvată: rămâne alături de PDL exact atât cât e nevoie, exact atât cât PDL poate alcătui guvernul (nu e o "flotare logică" aici, ştiu că fără voturile UDMR nu există această majoritate - fără voturile UDMR nu există nicio majoritate; câtă vreme Băsescu aşa vrea, PDL alcătuieşte guvernul).

Am scris un editorial în Evz în care am spus ce cred eu despre Congresul UDMR de la Oradea, context şi perspective. 

luni, 21 februarie 2011

Stradivarius contra RMGC

Îmi scot pălăria în fata unui artist vertical: violonistul Alexandru Tomescu. Îl stiti, e cel care a primit  în custodie (până în 2013) vioara Stradivarius care stătea la Mădălin Voicu.  Îl mai stiti din actiunea de la metrou.

Dar nu pentru asta îmi scot acum pălăria în fata lui.

Povestea e simplă: un moment important al Balului Operei din Cluj a fost recitalul de final al lui Alexandru Tomescu si al pianistului Toma Popovici. Cei doi au primit aplauze puternice atât după încheierea recitalului (previzibil) cât si înainte. Explicatia?

Tomescu a tinut să declare, în fata audientei, înainte de a începe să cânte: „Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta. Un eveniment de o asemenea amploare si cu un asemenea istoric presupune foarte multa munca; prin urmare atat eu, cat si Toma Popovici dorim sa multumim si sa felicitam din inima organizatorii pentru efortul depus!
Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunile acestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, atat eu, cat si Toma Popovici – am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei Salvati Rosia Montana.

Pt mai buna informare a cititorilor mei, vedeti la Istodor ce a iscat reactia lui Tomescu, si aici reactia purtătorului de cuvânt al RMGC, Catalin Hosu: Arta are nevoie de organizatori, are nevoie de sponsori pentru ca astfel se poata ajunge la valoare si performante. Noi suntem mandri ca am putut contribui la un eveniment de succes".

P.S. Ziua de cluj, desi a realizat un live text de la eveniment, „n-a prins” acest moment...
UPDATE. Patronul de la Ziua de Cluj este Rares Bogdan. Găsiti aici o listă interesantă.


NOTĂ:
RMGC a fost unul din sponsorii principali ai evenimentului. În 2010, reactiile negative ale publicului au împiedicat sponsorizarea TIFF de către RMGC, desi Tudor Giurgiu si-a dorit banii cu pricina.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Rodica Culcer e OK încă o dată

TVR e ca un cal de rasă înhămat la o căruţă hodorogită, cu un birjar colorat politic. Calul a cam obosit, dar mănâncă jăratic.
Îşi permite: taxa TV o plătesc toţi. Câteodată, unii se revoltă: de ce să dau bani pentru ceva prea costisitor (organigrama e incredibil de stufoasă!), care nu oferă prea mare lucru?

Întrebarea poate fi reformulată ("E nevoie de o televiziune publică?") şi are un răspuns simplu: "Da, televiziunea publică trebuie susţinută public!". Asta nu justifică folosirea TVR ca instrument de propagandă, mereu şi mereu, de puterea politică.

De bine, de rău, TVR difuzează câteva emisiuni excelente (trebuie să nominalizez "Garantat 100%!") şi destule jurnale de ştiri echilibrate. Însă şefi de prin TVR, de ieri şi de azi, au căpătat, în timp, o mult prea îndelungată experienţă în a-i sluji pe cei aflaţi la putere. E regretabil.

Dar, vorba celor de la Active Watch: "Respectăm decizia Comisiei de Etică şi Arbitraj (în cazul Rodica Culcer - n. mea) din dorinţa de a consolida independenţa acestui organism".


NOTĂ. Aceasta a fost tableta TV de azi.
Mi-a plăcut un comentariu, care, chiar dacă mă ia de urechi, o face civilizat, inteligent şi cu umor. E semnat Florin M. Iată-l: "Ne faceti CONFESIUNI si ne vindeti ISTORII DE BUZUNAR, dle Hera ! Cred ca nu puteti sta in aceeasi banca cu PROFESIONISTII daca ne furnizati doar opinii D' ALE LU' MITICA, gen TEZAUR FOLCLORIC. Oti fi dvs. VEDETA FAMILIEI, dar nici noi, cititorii, nu suntem VIATA SATULUI. Asadar, nu putem intra IMPREUNA IN EUROPA daca tabletele dvs. de INTERES GENERAL sunt, mai mereu, subiective. GARANTAT 100% !
NE VEDEM LA TVR !
"
P.S. A fost postat noaptea la 01.22!!

vineri, 18 februarie 2011

Perdele de fum cu sindicalistii răi


Liderii sindicali, împotriva cărora a început o interesantă campanie, derulată, iată, şi prin intermediul ANI, s-au apucat să se toarne unii pe alţii pentru şpăgile luate.
Nu-i rău niciodată când ies la iveală măgăriile şi averile dificil de justificat. (În paranteză: vila din Otopeni a lui Marica e făcută cu un oarecare bun-gust, foarte diferită de imaginea portocaliu-ţipătoare la care te-ai fi aşteptat).

Dar, vorba aceea, sună ca dracu’ transformarea taman acum a liderilor sindicali în personaje negative ale zilei.
Pentru că:
  1. se ştirbeşte, străveziu, credibilitatea acestora înainte de adoptarea noului Cod al Muncii şi
  2. se mută atenţia de la traseul şpăgii din vămi (iscoditorii se apropiaseră prea mult de politicieni ai PDL).
Chiar, Eugeniu Petrescu oare de ce nu e audiat?

P.S.
Aici e un articol din Evz, aici Tableta Evz de azi, si sus de tot fotografia vilei, că tot am pomenit de ea.

joi, 17 februarie 2011

Înlăturarea cuplului Stancu&Ursu si independenta înjurăturilor pe forumurile ziarelor

Privesc înjurăturile de pe forumul evz.ro cu o oarecare mâhnire, recunosc. Regret dacă sunt cititori care s-au simtit jigniti de cuvintele mele, dar rămân la părerea că a te bucura de necazul altuia e dovadă de sărăcie de duh. Si, da, felul în care au fost înlăturati cei doi (Stancu si Ursu - pe care, mărturisesc, nu-i prea urmăream) nu e de bun augur. Tare mi-e teamă că va urma un an si jumătate încă si mai teribil pentru presa din România decât perioada de criză economică. Tare mi-e teamă că independenta presei nu va mai fi nici măcar un deziderat, ci doar, eventual, o amintire.

Mai jos este Tableta TV care mi-a adus vreo 125 de înjurături urâte.

Aceia care se bucură că doi jurnalişti au fost înlăturaţi fără explicaţii sunt săraci cu duhul. Pot să-ţi placă sau pot să nu-ţi placă Oana Stancu şi Adrian Ursu. 
Poţi să fi urmărit sau nu emisiunea lor ("Ora de foc", Realitatea TV). Dar nu poţi spune, dacă te pretinzi om echilibrat, "Bine le-au făcut!". Nu poţi să te bucuri, ca prostul, că "oamenii lui Vântu" (deci anti-Băsescu) îşi merită soarta. 
Nu aduceţi în discuţie, vă rog, faptul că Stancu şi Ursu ar fi "din altă ligă", "standard mediu" ş.a.m.d. Nu despre asta e vorba. Atunci când li se taie microfonul "uite-aşa" unor voci importante (apreciate ori detestate) ale unei televiziuni de ştiri, e o veste proastă, dacă priveşti dinspre libertatea de exprimare.

marți, 15 februarie 2011

Boc reîncărcat (până face fâs)

Așadar, n-a ieșit fum fără foc: soarta premierului Emil Boc e pecetluită, dar incertă. Va rămâne să stingă lumina la guvern? Dacă da, atunci va trebui să se reinventeze, pentru că președintele Traian Băsescu a cerut aseară „un alt stil de guvernare”. Va căpăta altă misiune, la partid? Dacă da, va trebui să facă spectaculoase ope­rațiuni de cosmetizare a ima­ginii PDL. Un lucru rămâne cert: decizia despre soarta lui Boc nu e la Boc. Emil Boc nu-și mai aparține. Cheia, acum, este la UDMR. A zis-o răspicat până și șeful statului. Iar UDMR chiar că are o dilemă: rămâne să conserve avantajele din timpul prieteniei cu PDL sau își pregătește viitorul, punându-se bine cu viitoarea putere (PSD-PNL). Aceasta e întrebarea.

Sondaj de opinie proaspăt

Văd că n-a urcat prea multă lume sondajul făcut de Agentia de rating politic, asa că mă încumet eu. Asadar, dacă duminica viitoare vor avea loc alegeri (dar nimeni nu crede cu adevărat că duminica viitoare vor fi alegeri, să fim seriosi!), candidatii Uniunii Social-Liberale (PSD-PNL-PC) ar obtine 59,4% din voturi, PDL 18,7%, Partidul Poporului 12,9%, iar sub prag ar fi PRM (4%), UDMR (2,5%) samd.
Dacă USL nu s-ar înregistra totusi la tribunal, PSD ar avea 31%, ACD (PNL-PC) 27,1%, PDL 19,5%, PP 12,8%, iar sub prag PRM 4,7%, UDMR 2,7% samd.

Desigur, Crin Antonescu rămâne în topul prezidentiabililor: 30,1%, în fata lui Victor Ponta (18,3%), Mugur Isărescu (15,5%), Dan Diaconescu (12,4%) samd.

Sondajul complet e aici.

Scurte comentarii: sondajul a fost făcut telefonic, eroarea statistică e de 2,57% la un nivel de încredere de 95%, iar rezultatele lui nu sunt spectaculoase. Totusi, e (din câte stiu) primul sondaj făcut după aparitia USL (chiar în timpul), eveniment care se bucură de o notorietate de 81,7% (cam mult, mă asteptam la vreo 50%). Lucrurile se miscă însă cu mare talent, chiar povestea cu demisia lui Boc e un element care va face ca alegerile, dacă ar avea loc duminica ailaltă, să aibă rezultate mult diferite de ceea ce spune acest sondaj. Dar e un instrument de lucru si îi multumesc lui Cristi pentru info.

Demisia lui Boc, în buzunarul de la spate

... Deocamdată nu ştim dacă Emil Boc va demisiona sau nu. Ar avea motive şi s-o facă, şi să n-o facă. Ştie că nu va fi veşnic premier, dar puterea e atât de seducătoare! Poate că, pe undeva, mai crede că e om de stat şi că are vreo misiune importantă de îndeplinit. Pe de altă parte, a rămâne premier înseamnă continuarea uzurii. De mai multă vreme, omul Emil Boc cam are de tras din cauza unei funcţii prea apăsătoare, care îi aduce prea puţine satisfacţii şi mult, mult prea mult stres. Funcţia de premier e una dintre cele mai nesigure în actualul context. Coaliţia e zgândărită puternic de nou-creata alianţă PSD-PNL şi păstrarea fiecărui vot din parlament e o cută pe frunte în plus. Ce ai azi, ai putea să nu mai ai mâine. La propriu. Dureros. În plus, partidul, "pesedizat" puternic (adică impregant tot mai mai mult cu corupţie şi baronism local), e tot mai greu de ţinut în frâu. Apropierea alegerilor înseamnă lupte interne dure, cu final neaşteptat.

De aceea, dacă ar fi să aleagă (Traian Băsescu a spus destul de clar, în interviul acordat Sabinei Fati de la "România liberă", că e de preferat separarea funcţiilor de premier şi de preşedinte de partid ), e de înţeles de ce Emil Boc, omul şi politicianul deopotrivă, ar prefera funcţia de preşedinte al PDL. Ca preşedinte de partid pierzi o bună parte din putere, e drept, dar îţi poţi permite mai mult să fii populist (şi ce îşi poate dori mai mult un politician român?). Iar funcţia de preşedinte PDL e mult mai sigură decât cea de premier, dacă priveşti un pic în perspectivă. Nu e de lepădat nici amănuntul că, în clipa asta, Emil Boc, râdeţi sau nu, e cel mai prezidenţiabil pedelist. Apoi, dincolo de ceea ce vrea Boc, lui Traian Băsescu i-ar folosi mai mult ca actualul premier să rămână şef de partid decât să ajungă în această funcţie Vasile Blaga, cu care e incomparabil mai greu de lucrat. Mai lesne plantezi lângă Boc un prim-vicepreşedinte ca Elena Udrea şi nişte vicepreşedinţi cu figuri de reformatori.

Iar dacă aveţi ceva aplecări pentru scenarii, o informaţie: fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a debutat regizoral la un festival de film, la Berlin. Dar avem şi noi regizorii noştri! Măcar că de ieri după-amiază nu s-a mai vorbit despre dosarul "Mită la Vama Halmeu" şi traseul banilor către, zic şi eu, PDL.

NOTĂ. Găsiti textul întreg aici.

luni, 14 februarie 2011

Cică îsi dă Boc demisia

Se dă un zvon: Emil Boc îsi va anunta demisia. Azi. Sau mâine?
De ce? E o strategie a PDL. Functia de premier va fi deconectată de cea de presedinte de partid. De ce ar alege Emil Boc partidul în loc de Palatul Victoria? Să zicem că e cel mai bun prezidentiabil pe care si-l poate permite PDL. (NU dati cu Elena Udrea în mine!)
În locul lui Boc ar veni la Palatul Victoria fix Mugur Isărescu. Că doar de-aia e Traian Băsescu de câteva ore la sediul BNR.Cică.

P.S. Asta e apropo de undele seismice.

UPDATE. Evz spune că noul guvern, dacă va fi un nou guvern, va fi împrospătat cu vreo 2-3-4 tehnocrati, la Finante, Transporturi si lista rămâne întredeschisă.

UUPDATE. Hotnews a început să dea minut cu minut ;)

Oare ce face Boc?

Mă întreb oare ce face Boc azi, 14 februarie, 2011. Să zicem că e ora 17.30.

Nervozitatea lui Traian Băsescu

Vouă nu vi se pare că Traian Băsescu e tot mai nervos?
Interviul din România liberă de azi e o dovadă că actiunea din vămi n-a lovit chiar unde a dorit domnia sa, din moment ce a simtit nevoia să facă asa multe prezicări (faza cu „Regina” lansată la RRA, faza cu liderii sindicali de acum, ca beneficiari principali ai coruptiei din vămi).
Teamă mi-e, pentru el, că ar putea să se afle amănunte neplăcute legate de scurgerile de bani din contrabanda cu tigări înspre conturi apropiate de vârfurile PDL, eventual finantări de campanii electorale.

Nervozitatea presedintelui e alimentată si de povestile Ridzi si Păsat (dar numai partial) si, mai ales, de rezistenta nucii tari Blaga-Videanu-Berceanu la cresterea Elenei Udrea.

Cred că voi reveni, simt niste unde seismice importante.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Un om de presă. Cică

A trecut mai bine de-o jumătate de an de atunci. De câteva zile am primit înregistrarea si am putut vedea si eu emisiunea. Întrucât oricum a fost publică, o urc aici. Probabil că ăsta sunt eu.
Din păcate pentru acest blog, n-am reusit să urc înregistrarea aici, asa că eventualii cititori interesati să vadă filmuletul ar trebui să dea click aici

vineri, 11 februarie 2011

Ce a vrut să spună Patriciu

A făcut ceva vâlvă editorialul lui Dinu Patriciu, publicat azi în Adevărul. Pe scurt, Patriciu compară alăturarea liberalilor de social-democrati cu berea fără alcool, tigările light, cafeaua decofeinizată si femeia gonflabilă.

Câtiva politicieni din PNL (Mihai Voicu, Alina Gorghiu, Puiu Hasotti, Eugen Nicolaescu) s-au grăbit, iscati de hotnews, să spună că e dreptul lui Patriciu să-si dea cu părerea, dar că partidul a votat covârsitor în favoarea aliantei cu PSD.

La prima lectură asa si pare: că Dinu Patriciu nu agreează miscarea politică pusă la cale de Crin Antonescu. El spune chiar că nu s-ar da îndărăt în a spijini un partid nou* (sau măcar o aripă liberală viguroasă).

La a doua lectură, sare în ochi un pasaj interesant (l-am discutat nitel cu colega Clarice):

În Brazilia, o ţară cu 200 de milioane de locuitori, a fost ales cu ceva vreme în urmă preşedintele Lula da Silva, reprezentantul unei stângi extreme (...) Totuşi, a fost suficient de înţelept încât, prin măsuri de liberalizare economică şi încurajare a investiţiilor, să creeze premisele creşterii păturii mijlocii. Între 2003 şi 2009, aceasta a crescut cu 36 de milioane de oameni (...) 
Morala este că nu etichetele politice sunt importante, ci ceea ce crezi şi ştii să faci cu adevărat. În lume, ultimii 20 de ani au însemnat trecerea de la comunism la capitalism, bazată pe o creştere economică fără precedent, finanţată nu doar de state, ci, în primul rând, de corporaţiile private. Rezultatul ei a fost globalizarea, dar şi o dezvoltare rapidă a clasei mijlocii. Cele care au rămas în urmă au fost regimurile autoritare, care întotdeauna duc către polarizare socială”.

E o directie de discurs pe care o vom mai auzi. Asa cred.

* E foarte simpatică aplecarea lui Traian Băsescu și Dinu Patriciu spre ideea nevoii de partide noi. Dar oare câti dintre alegători nu sunt scârbiti de oferta actuală si s-ar păcăli singuri punându-si sperantele, câte mai sunt, în figuri noi?

joi, 10 februarie 2011

Vama - spagă veche

Mă deranjează heirup-ul de acum, descinderile teve din vămi (si descinderile la adrese gresite, da!), faptul că Băsescu stia, încă de astă-vară, de la prietenii lui din servicii (ce naspa o să-i fie când l-or trăda). Pe scurt, mă enervează gesturile făcute de paradă. Fiindcă, după toată această tevatură nu vom rămâne decât, cel mult, cu o senzatie. Iar coruptia va dăinui mai viguroasă, eventual mai sofisticată. Dar de micile spăgi tot nu vom scăpa, fiti pe pace.

Mai jos e mica mea contributie tabletiană la eforturile pe care regimul Băsescu le face pentru a combate coruptia din vămi.

Anticorupţie la mişto
Au revenit vremurile descinderilor spectaculoase transmise live. Faină captură: 140 de suspecţi au fost duşi la audieri! Unii, cu elicopterele.
Ar fi o veste bună dacă asta ar însemna că, în fine, puterea cea corectă şi neprihănită se ia de piept cu corupţii mari şi mijlocii.
Crede însă cineva că se va merge până la capăt, în condiţile în care niciun lucrător din vreo vamă n-a ajuns vreodată la închisoare (deşi un job la vamă a ajuns să coste, incredibil!, peste 100.000 de euro)?
Prea s-a făcut toată acţiunea la comandă, după episodul "Schengen - deocamdată, nu". Şi prea se pune parlamentul (cu majoritate pro-Băsescu) pavăză între deputaţi justiţiabili şi ju stiţie (ieri, cazul Păsat).
Asta dacă vă întrebaţi de ce România are faima de ţară coruptă.

Puţini sunt, probabil, aceia care n-au lăsat la vamă măcar 5 DM (pe vechi) sau 5 euro (pe nou).
Mărunţişul "de la om la om", completat copios cu taxa neoficială percepută pe sacoşa, tirul sau vaporul cu ţigări de contrabandă au alcătuit averi care te lasă mut.
"Pârliţii" cu doar 2-3 case şi tot atâtea maşini privesc cu respect averile unor Ştefan Milan Gubic (trei case, două apartamente, un restaurant, o companie de transport cu peste 200 de maşini şi un lanţ de case de schimb valutar!). Asta e partea care se vede (dacă vrei să te uiţi!) din aisbergul corupţiei.
Cum nimic nu e posibil fără proptele politice, e clar că firele duc la cei aflaţi (ieri, azi) la putere. Dar de "Regina" corupţiei din vămi (aşa i-a zis Traian Băsescu marţi, la TVR) cred că nu se va atinge nimeni. Părerea mea.

luni, 7 februarie 2011

Cum l-a stricat Băsescu pe Cristi Diaconescu

Crin Antonescu la Sinteza zilei (Antena 3): 
Asta chiar m-a mâhnit în plan personal: l-au stricat pe Cristi Diaconescu. Adică, un om de talia, culturală, cel puţin, diplomatică, a lui Cristian Diaconescu, începe să vorbească, să mă ierte, în dodii, cum că nu s-a mai pomenit la Parlamentul European să voteze liberalii cu socialiştii. Păi dacă l-au făcut pe un om cum e Cristi Diaconescu, în stare de veghe, treaz, normal, la televizor, sau în public, unde era să spună asta... oamenii ăştia strică tot, pe ce pun Dincolo de chestiunile astea - am vrut să ne mai destindem, dar am vrut să dau un exemplu, că un om rezonabil, onorabil, bine pregătit profesional, nu un politruc, un om performant în domeniul său, uite unde l-a adus Băsescu!

E înduiosător. Fragmentul face parte din discursul prin care liderul liberal si al USL justifică si argumentează următoarea miscare politică: depunerea tuturor „eforturilor posibile, oficiale şi neoficiale pentru a putea disloca o parte din actuala majoritate, pentru a putea rupe majoritatea domnului Băsescu în Parlament.”  


NOTĂ. Am scris un editorial în Evz, dacă tot a venit vorba despre asta.

PNTCD - bucatele mici si vioaie

Am înteles de aici că noul presedinte al PNTCD ar fi Eugen Moiescu. Am încercat să aflu cine e. Am întrebat si la wikipedia. Mi s-a răspuns:


Click pe foto pentru imagine mărită! (e edificator...)

Cam atât. 
 
Pe de altă parte, am înteles că Ciorbea si Pavelescu (dat afară de gruparea Moiescu) fac un congres extraordinar de unificare pe 12 martie. 

Deci, rămâne cum am stabilit...

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters