Vuvuzele parlamentare

 
Moţiunea de cenzură se dezbate într-o atmosferă de meci în care zgomotul vuvuzelelor e suplinit de huiduieli, tropăituri, sudalme dar, mai ales, de discursuri sforăitoare. Acesta este lucrul cel mai deranjant, din punctul meu de vedere: „zgomotul” vorbelor goale, al populismelor de doi lei. 
 
Emil Boc flutură acum ideea stupidă că de aceea vrea poziţia să trântească guvernul, ca să-şi păstreze priviliegiile. Victor Ponta îşi asumă cu sârg rolul de ipocrit, plângând de milă pensionarilor. Discurs socialist tipic, agăţare/căţărare electorală pe context. 
 
Dincolo de bla-blauri, nu cred că am mai auzit în Parlament cuvinte „tari” ca acum: „Handicapatule”, „Mars de aici!”, „Emil Boc e căzut în cap”, „Nu e normal să batem câinele pentru că stăpânul vrea să ne facă rau”. Culmea lipsei de minimă onoare i-a aparţinut omului de onoare Gabriel Oprea, general, ministru şi, iată, naş, care ne-a spus că a dus copilul lui Ponta la biserică, „dar tatăl n-are niciun Dumnezeu”. 
 
Aveţi dreptate să fiţi indignaţi: n-au ce căuta vuvuzelele într-un asemenea moment important. Pentru că, dacă aţi uitat, azi urmează să se întâmplă ceva important: ori pică guvernul, ori trec măsurile de austeritate. Nicicum nu-i bine.

NOTĂ. Am publicat acest text si în evz.ro (cu titlul Vuvuzele în Parlamentul României), la cald. Cald rău, ca să fiu sincer. Termometrul de la masina mea arăta 39C.