marți, 29 septembrie 2009

Crin, reconfortant. Nu?

Acum îmi scot pălăria în faţa lui Crin Antonescu. Nu sunt un fan al lui, dar în toată această şaradă de prost gust, mi s-a părut singura voce decentă.

Voi ce credeţi?

Burta lui Oprescu

Stiati că Sorin Oprescu, candidatul la candidatură, pune la cale o nouă ispravă: cea mai mare ciorbă de burtă din lume si cea mai lungă pizza din lume? După cel mai lung cârnat din lume, era cea mai normală urmare. E c-a dat lovitura?

luni, 28 septembrie 2009

Cine se bagă?

În urmă cu doi ani căutam un avocat istet. Am găsit unul smecher. Mai încerc o dată, cu politicienii.

Eu stiu câtiva politicieni OK. De-a lungul timpului, am cunoscut mai multi. Nu stiu cum se face, dar toti, absolut toti, au ajuns să se trasnforme în cei pe care îi înlocuiau. Multi fosti tineri politicieni ajungeau să fie mai nocivi decât bătrânii altădată huliti. E ca un făcut.
Acum, cred că e un nou moment bun pentru noii politicieni. Acum e jale. Pare că mai rău nu se poate. Politicianul decent există. Chiar si în Parlament. Poate că nu face, încă, politică. Îl invit s-o facă. Ar fi urmat!

Strategia lui Crin Antonescu

Genial! Sunt eu mai ardelean, dar acum m-am prins. Strategia lui Crin Antonescu e fără cusur. N-are cum să dea gres. Asadar, el se face că doarme. Îi lasă pe Geoană si pe Băsescu să se lupte înte ei, până când isi vor da răsuflarea. Apoi, în ultima zi a campaniei electorale, va apărea si el. Să zicem, la televizor. Va spune: candidez si eu la prezidentialele astea. Sătui până peste cap de meciul Geoană-Băsescu, oamenii care vor merge la referendum vor spune: hai să-l votăm pe ăsta, zicea că e si el candidat.
Sau nici nu e nevoie ca Antonescu să apară la televizor. Va fi, oricum, pe buletinul de vot. Ăia care vor vota vor spune: Băsescu si Geoană nu, că-s morti după asa multă luptă, Vadim nu, că e nebun, Gigi e nebun si el si a distrus Steaua, Nati Meir nici n-a mai apucat să candideze, iar Sorin Operscu e ocupat să facă micul cel mai mic din lume. Rămâne ăsta, Crin sau cum îi zice, pe care nu-l stie nimeni, deci e cinstit.
Cred că Crin Antonescu are sanse reale să intre în turul doi.

vineri, 25 septembrie 2009

Patru argumente demontabile

... Prese­din­tele Traian Băsescu a adus patru argumente în favoarea sistemului unicameral.

Primul se referă la reducerea cheltuielilor. Da, centrul de cost Parlamentul României poate fi optimizat, chiar redus drastic, inclusiv prin micsorarea numărului de parlamentari. Dar e cel putin indecent să pui problema renuntării la una din Camere, sub acest pretext, atunci când ai inventat un minister, al Turismului, cu buget apropiat de cel al întregului parlament.

Al doilea argument este reducerea coruptiei. Regula de trei simplă (mai putini parlamentari egal mai putină coruptie) e poezie. Nu există destule ore într-o zi cât trafic de influentă poate face un om corupt, mai ales dacă, vorba aceea, îi cres­­te reprezentativitatea. Problema coruptiei în România nu tine de aritmetică, tine de oameni.

Al treilea argument: o Cameră e mai eficientă decât două, pentru că sunt eliminate o serie de proceduri greoaie. Aparatul birocratic urias al par­­­­­la­­­mentului se auto­ali­mentează din nu­me­roa­­­­­­se „proceduri” inutile. O discutie serioasă ar fi trebuit să ia în calcul, la început, identificarea acestora, si nu măsura extremă.

Al patrulea argument este cresterea importantei Parlamentului European, în contextul adoptării Tratatului de la Lisabona. „România va avea oricum o Cameră la Bruxelles sau la Strasbourg”, zice el. Un punct de vedere interesant, însă foarte trei­simplist.

Din câte am înteles eu din raportul comisiei prezidentiale coordonată de profesorul Ioan Stanomir, argumentele în favoarea unui sistem bicameral, cu individualizarea Senatului, sunt mai puternice decât cele favorabile unicameralismului.

În orice caz, argumentele furnizate până acum de Traian Băsescu sunt mai degrabă poetice. Ele apelează prea mult la sentiment pentru a conduce la o discutie serioasă, altfel atât de necesară. Vom avea, cu adevărat, această discutie?



P.S. Celor extaziati de lovitura lui Băsescu le spun că adevărata lovitură e aceea că a reusit să-si determine adversarii, nu stiu cum, să propună candidati atât de lipsiti de vlagă. Restul e retorică.

Băsescu reîncărcat. Iar apoi?

Declaratia de ieri a presedintelui a împărtit lumea în două. Pe de o parte, cei care au aplaudat „capul în gură dat de Băsescu”, pe de alta cei care s-au arătat indignati de indecenta gestului (eufemismul îi apartine unei colege). Asa a început vuietul. Deci, polarizare din nou.

Pasul al doilea al planului: dezbaterile pro si contra uninominalului. Dacă zici „nu”, esti taxat imediat. Dacă zici „crezi că lui, presedintelui, îi pasă cu adevărat?” si spui că dezbaterea e inutilă, câtă vreme trece în plan secund prezidentialele, la fel. (PS Ar fi o dezbatere binevenită dacă nu ar fi impusă prin lege, dacă n-ar fi, cumva, obligatorie.)

În fine, îi invidiez pe cei care stiu cum e mai bine. Pe cei care n-au dubii. Eu am.

La urmă, dar nu în ultimul rând, vă rog să spuneti: ce credeti că va fi „după”? După referendum. După alegeri. Ce asteptări aveti de la al doilea mandat al lui Băsescu? Care e scenariul optimist, care e cel pesimist?

joi, 24 septembrie 2009

Maimuta îsi arată fundul

Asta chiar e tare!
Deci, Traian Băsescu vrea referendum fix în ziua alegerilor. Pentru parlament unicameral. Si reducerea numărului de parlamentari. O propunere populară.
Nu stiu dacă această chestie se va întoarce împotriva lui sau îl va ajuta să câstige, printr-o smecherie ieftină, un nou mandat. Dar pe mine m-a convins să nu-l votez pe Traian Băsescu. Ex-clus!
De ce? Pentru că-l doare-n paispe de tot si de toate. Pentru că această nouă manevră dovedeste, dacă mai era nevoie, că toate actiunile lui au darul să-i servească lui si numai lui. Acesta nu e presedintele pe care mi-l doresc.

UPDATE1.
Discutia, în faza asta, despre valentele sau dezavantajele sistemului unicameral mi se pare fără rost. Ce faci dacă maimuta îti arată fundul? Vorbesti despre fund sau despre maimută?

UPDATE2.
Deunăzi, hotărâsem să nu votez Geoană. Cu alte zile înainte, anuntam că nici Oprescu nu e de votat (din punctul meu de vedere). A mai rămas Crin, pe care l-am criticat de câteva ori. În această clipă, îmi pare varianta cea mai decentă. Oricum, e jale.

marți, 22 septembrie 2009

Roşia Montană, faza a doua

O ştire mică pentru ziarele centrale, mare pentru proiectul Roşia Montană: doişpe primari din Munţii Apuseni (jumate PDL, un sfert PSD, restul PNL şi PNŢCD) au semnat o scrisoare deschisă prin care îi cer premierului Emil Boc „repornirea mineritului în zona”.

Dar subtilităţile sunt doar în prima parte. Mai jos, se spune pe şleau: „Trebuie găsite urgent soluţii pentru repornirea producţiei la minele din Apuseni: Roşia Montană, Roşia Poieni, Certeju de Sus şi Brad. De asemenea, în cazul Roşiei Montane, unde proiectul este blocat la Ministerul Mediului, solicităm repornirea evaluării impactului asupra mediului şi autorizarea proiectului minier”.

Această este faza a doua a ofensivei celor de la Roşia Montană Gold Corporation, după seria Naumovici (care ar fi trebuit să producă un declic în percepţia opiniei publice). Aşa cum am mai spus că se va întâmpla, de data aceasta guvernul Boc (favorabil proiectului) este sensibilizat de autorităţi locale.
Dosarul creşte şi nu e exclusă deloc o „deblocare” pe final de mandat.

UPDATE.
Fireste, toate aceste faze sunt însotite mult zgomot - comentarii pe bloguri, inclusiv aici sau la editorialul din Evz.

Geoană, naşul baronilor locali

Pe mine m-a convins Mircea Geoană: nu-l votez! Dincolo de toate celelalte probleme (de exemplu, că e reprezentantul PSD; alt exemplu: Geoană preşedinte înseamnă Vanghelie eminenţa cenuşie (sic!)), Mircea Geoană m-a convins că nu ar putea conduce o Românie a românilor, ci doar una a baronilor PSD. Nunta de la Racşa, descrisă cu foarte mult talent jurnalistic de Crina Dunca, e cireaşa de pe tortul baroniadei.

luni, 21 septembrie 2009

Al-Qaida de pe CFR

M-a năucit declaratia lui Berceanu, care a spus că acceleratul de la Craiova a deraiat în urma unui atentat.

"În zona asta şina este sudată, a fost desfăcută o eclisă care prinde două porţiuni de şine, de cineva care ştie cum trebuie desfăcut astfel încât un tren să nu poată trece fără a avea accident. A făcut astfel încât să aibă loc o deplasare, să iasă roata. Acolo a fost uns cu ulei şi s-a lucrat cu scule”

N-am nimic cu Radu Berceanu, e doar un alt ministru blabla. Dar mă oftic atunci când fac comparatii. Nu, nici măcar nu mai compar căile ferate din România cu cele din Occident. Compar Mersul trenurilor. De ce naiba mergeam mai repede pe vremea lui Ceausescu decât acum, când avem Inter city? De ce mergeam comparabil cu vechiturile din perioada interbelică?









Am folosit mai multe linkuri:
- Interbelic
- forum

UPDATE. Încă un link, la editorialul din Evz.

luni, 14 septembrie 2009

Deci, la naiba!

Mă face să râd povestea asta cu ruperea de jos în sus a protocolului PDL-PSD. Vă amintiti cum se numeste? Parteneriatul pentru România. Îmi vine să râd si-mi vine să plâng. Pentru că suntem prostiti în fată si aproape că nici nu ne mai pasă. (Am scris un editorial despre asta, în EVZ).

Ce va fi după ruperea protocolului? Nimic deosebit. Circul va continua. Cine va avea de câstigat la prezidentiale? Băsescu? Geoană? Oprescu? Serios, contează? Îmi va fi mai bine mie, omului simplu, dacă oricare dintre acestia va deveni presedinte? Crede cineva asta, cu adevărat?

Am citit la coltul străzii o analiză care arată că Traian Băsescu se bazează pe sprijinul unor personaje dubioase: Simirad, Pavelescu, Contac, Pinalti samd. Am citit în altă parte, si sunt de acord cu asta, că după toată tevatura ne vom alege cu nimic.
Deci, e bine. Deci, ne furăm căciula. Deci..., la naiba!

Sunt incult şi gata să-mi trădez ţara

Cineva mi-a atras atentia că Vadim Tudor mai trăieste. Cu alte cuvinte, face ceea ce stie mai bine: înjură. M-a înjurat în ultimul număr al revistei lui. Am primit citatul. Îl redau aici pentru că încă nu m-am hotărât dacă să-l bag în seamă pe Dăunător sau nu.

„Un alt imbecil (care se crede important fiindcă îl bagă-n seamă două babe şi un administrator de bloc) e Călin Hera. Tot chelios, şi el. Şi tot bubos. Prostul ăsta scrie în „Excrementul zilei" o compunere şcolară, cu titlul „Nu trageţi în secuime!" Nu trage nimeni băi, puţă bleagă. Împăciuitori din ăştia, inculţi şi gata să trădeze, în orice clipă, am mai văzut noi. Habar n-ai pe ce lume trăieşti, Că-că-line.”

vineri, 11 septembrie 2009

Oprescu şi stăpânul discret

În ultimele zile circulă tot mai insitent un scenariu aparent bizar: Sorin Oprescu va candida ca să-i facă jocul lui Traian Băsescu. Primul care pune asta coerent pe hârtie, ca să mă exprim vetust, este Dan Tapalagă. Dan sugerează unele lucruri, pe altele le zice de-a dreptul. Argumentaţia lui e aproape fără cusur, textul e curat, limpede. E Dan Tapalagă.

Partea cea mai intersantă a acestui scenariu (Oprescu - iepurele lui Băsescu) este transformarea inexplicabilă a primarului din Bucureşti. Singurul posibil contracandidat veritabil al lui Băsescu, singurul care ar putea să-l învingă şamd, devine un pion. Un pion mutat, pe rând, de Iliescu, Patriciu, iar acum de Băsescu. La ce i-ar folosi lui Oprescu să se joace de-a candidatura? OK, înţeleg că nu-i pasă că se face de cacao în faţa bucureştenilor cărora le-a promis că rămâne primar. Oricum şi-a bătut joc de ei ajungând primar.

Dar, dacă are şanse, de ce nu le-ar fructifica? Pentru bani, mi se răspunde. Candidează de chichi ca să le ia banii de campanie fraierilor şi, astfel, să-i rămână şi lui de-o măslină. Vreun milion de euro, cică.

Am două observaţii.
1) Eu cred că ideea că Oprescu joacă pentru Băsescu e un wishfull thinking. Aşa şi-ar dori adepţii lui Băsescu. Asta ar simplifica lucrurile pentru actualul preşedinte.
2) E corectă nuanţa: lăsat din braţe de Iliescu, oricât de mult l-ar ajuta Cozmâncă, Oprescu ar fi lipsit de "aparatul" care să pună ţara în mişcare. Asta cere foarte mult timp şi, în orice caz, foarte mulţi bani. Ce sponsori ar fi atât de nebuni încât să plătească fără număr dacă scenariul Oprescu, omul lui Băsescu capătă credibilitate?

Notă. Rămân fan al textelor lui Dan Tapalagă, îl recomand pe acesta din urmă şi menţionez că mica polemică pe care o încerc aici se referă şi la alte surse, orale, nu doar la comentariul lui.

joi, 10 septembrie 2009

Mutu, Mutu, Mutu pasează

Mie mi-a plăcut reactia avocatilor lui Mutu. Mă refer la comunicatul de ieri (sau alaltăieri). Pe scurt, Mutu zice, cf. comunicatului, că-i pare rău, că n-are cum să plătească asa mult bănet (17 milioane de euro), că putine firme îsi pot permite asemenea sumă, că i-a venit o idee.

„Cel mai bun mod de a rezolva această problemă, care ar mulţumi ambele părţi, este următorul: am de gând să fac, cu titlu de tranzacţie pentru litigiu în curs, o donaţie semnificativă către o asociaţie oarecare din Florenţa sau din altă parte din Italia, care se ocupă cu recuperarea tinerilor ce au avut probleme legate de consumul de substanţe interzise, dar şi să efectuez o donaţie similară la o organizaţie de caritate aleasă de către clubul Chelsea în Londra sau în Anglia şi acelaşi lucru în ţara mea, România.Cu acest lucru nu vrea să fac simple gesturi de «caritate», ci să demonstrez, chiar şi clubului Chelsea, că lumea noastră este capabilă să-şi amintească scopul social real al sportului şi că este capabilă să depăşească disputele sale pentru a-i ajuta pe tinerii ce suferă şi care, de asemenea, au făcut greşeli, uneori şi din cauza mesajelor educative negative ce provin din diferite sfere ale societăţii, inclusiv din lumea sportului, şi că nu ar trebui să fie distruşi ca oameni, ci recuperaţi la adevăratele valori ale vieţii. Invit astfel public clubul Chelsea, dacă doreşte să se alăture, să încheie acest acord cu mine, sub patronajul autorităţilor de FIFA, în oraşul Florenţa".

Eu zic că a pasat bine.

Este anti-Băsescu un scelerat?

Scrie H.R. Patapievici un editorial foarte convingător în Evz. Titlul e vandabil - Este Băsescu un scelerat?. Întrebarea e retorică, răspunsul indus e că nu.

Povestea pleacă de la niste huiduilei în Ateneu. După un conert dirijat de Maxim Vengerov, artistul a primit o decoratie, de la Traian Băsescu, presedintele. Publicul a huiduit. Vengerov s-a speriat. N-o mai pătise. Apoi i s-a explicat că huiduitul e Băselu.

Apoi, Patapievici zice, ajutat de talent si de eruditie, că Băsescu e prezumtiv vinovat, singurul român care are acest ghinion. Si mai vorbeste, pe final, despre spălătura de creier anti-Băsescu. Aici mi se pare că a exagerat. A scrântit-o. Încerc să-mi păstrez obiectivitatea. Încerc să scrutez situatia, negura, meandrele concretului si subtilitătile sale. Si în argumentele pro-Băsescu observ miros de creier spălat, fi-ar să fie!

luni, 7 septembrie 2009

Săriti de apărati România!

"În Ardeal, în proporţie de 25 la sută noi suntem proprietari şi dacă Ardealul va deveni regiune autonomă, şi nădăjduiesc asta, aşa trebuie să stea lucrurile. În Secuime, 80 la sută sunt proprietari maghiari şi, cu riscul de a-i deranja pe mulţi, trebuie să spun asta”. Declaratia îi apartine lui Marko Bela. Cred că si-a calculat bine riscul.

Ideea e că, zilele astea, se bate din nou monedă pe riscul de fărâmitare al tărisoarei. Cred că altele ar trebui să fie temele de campanie electorală.

Am scris despre acest subiect şi în EVZ.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters