vineri, 31 iulie 2009

Bănet. Cu minus înainte. Vorbim despre Mutu

Teribil. Mă întrebam: oare cum e să ai datorii de 17.173.990 de euro? Adică, pe lângă faptul că ai de dat 17 milioane de euro, să mai fie nevoie să scoti din protofel încă 170.000 de mii de euro. Si după ce ai dat tot bănetul ăsta, să mai achiti o notă de 4.000 de euro. Cred că ultima sumă e cea mai dureroasă pentru cititor, pentru că e cea mai umană. O poti vizualiza, întrucâtva.
Eu cred că, undeva, cuiva, i s-au luat mintile. Vorba aia: ce poti face pentru asemenea datorie?

marți, 28 iulie 2009

Christiano Ronaldo râde de comunisti

Peste 24 de ore, se vor fi încheiat anticipatele de miercuri din Basarabia. Probabil, cu victoria aparentă a comunistilor. Dacă nu vor fi fraude uriase, PCRM nu va împusca mai mult de 35% din voturi, cu toate eforturile („Vă ordon să votati cu PCRM!”, le-a zis unor militari adjunctul ministrului de interne, Andrei Sumleanschi. În schimb, le-a promis că-i lasă mai repede la vatră).

Mă rog pentru viitorul Basarabiei si a tinerilor de acolo. Îi strâng mâna, de la blog la blog, de la român la român, prietenului Alexandru. Să ne auzim cu bine!

NOTĂ. Am publicat un editorial în EVZ.

P.S. M-a amuzat teribil clipul electoral al comunistilor. (Abia ieri l-am văzut, iertare dacă-l stiti deja!). Aducerea lui Christiano Ronaldo în clip e prostie crasă. Iar la secunda 31 e si o greseală de dactilografiere, ar trebui dat afară politrucul care a supervizat textul!

vineri, 24 iulie 2009

N-a reuşit şmecheria cu Retezatul


„Dacă erai şmecher, duceai Retezatul în finală”. Aşa mi-a tăiat macaroana un coleg, în timp ce obţineam câteva mici şi neînsemnate victorii într-o şedinţa de sumar. Lumea a râs. Desigur. Am râs şi eu... (fragment din articolul de pe PA-uri şi mirări)

Scriu acum despre asta, despre ratarea marii finale a concursului „Cele 7 minuni naturale ale lumii”, la zile bune după eveniment, pentru că sunt linistit.

M-am numărat printre susţinătorii Parcului Naţional Retezat. Susţinere după puteri. Eu nu cred că ratarea e o bilă neagră pentru Retezat. Ar fi ajutat un nou pas, e lăudabilă mobilizarea până în faza semifinalelor. Mă bucur că această performantă în campionatul mondial al clickurilor a fost posibilă fără implicarea cine stie cărui minister al turismului.

Si mă bucur să salut si aici un nou îndrăgostit de Retezat, care a petrecut 9 zile minunate în cea de-a doua casă a mea. Este vorba despre Adrian Georgescu.

Vârful Retezat, fotografiat primăvara dinspre Tara Hategului (foto Remus Suciu)

joi, 23 iulie 2009

Turnătorii noştri şi lustraţia lor

Mă întreb cum naiba au reuşit bulgarii să voteze o lege a lustraţiei. Ştiu cum: cu scrâşnete! Ştiu şi că abia acum au făcut-o, că ea a fost ţintită, personificată. Dar aceste cusururi nu pot ascunde faptul că în România nici vorbă nu-i de aşa ceva.
În România, dubioşi precum Corneliu Vadim Tudor sunt trimişi la Parlamentul european (prin vot, nota bene!). În România, un Dan Voiculescu-Felix îşi poate zice "profesor" fără ca acest cuvânt să-i spargă cuiva capul. În România nu există dosare ale marilor boşi - ori au fost distruse, ori sunt folosite pentru şantaj. În România pute atât de tare încât o droaie de oameni care par cu scaun la cap au ajuns să afirme că "era mai bine pe vremea comuniştilor".
Abia aici apare grozăvia, în uitare, în estomparea rahatului. Societatea asta a fost grav bolnavă de comunism. Iar acum e într-o prea lungă convalescenţă.

NOTĂ. Am scris un editorial despre turnătorii noştri şi lustraţia lor în EVZ. Aici voi răspunde, ca de obicei, eventualelor "provocări" de pe forumul evz.ro.

miercuri, 22 iulie 2009

Elena Udrea n-a mâncat usturoi

Blonda de la turism, ca să folosesc un truism, a iesit la bătaie. A fost acuzată că plăteste jurnalisti care să scrie de bine despre ea.
Cea mai bună apărare e atacul. Prin urmare, Elena Udrea recunoaste: plăteste diurne jurnalistilor care o însotesc. “Ministerul Turismului are această procedură , această posibilitate încă din anul 2001, de când dl Agathon era ministru si avea o echipă puternică si numeroasă de jurnalisti cu care mergea peste tot. Deci, este o procedură pe care am preluat-o, nu s-a întâmplat doar de 6 luni”, a zis ea. E drept, a mai zis ea, “puteau să refuze, asta e un drept, nu este o obligatie”.
Apoi a lăsat să scape, cu gingăsie, o mică amenintare: ”Am scos între timp, de la minister, listele cu jurnalisti si toate costurile încă din anul 2001”.

De când s-a instalat la Turism, Elena Udrea a transmis ideea că are o droaie de bani la dispozitie, numai buni de cheltuit. Abia cazul Ridzi, însă, a trezit pofta săpăturilor. Elena Udrea stie foarte bine ce a făcut. Si stie destul de bine să se acopere.

Eu cred că principiul diurnelor din bani publici acordate jurnalistilor este gresit. Ascunde în sine cel putin suspiciunea de cumpărare a bunăvointei. (În cazul diurnelor de la firme private, măcar nu e ban public.) De ce as plăti eu, contribuabil, un jurnalist care să scrie „de bine” despre un ministru (activitatea lui, whatever)? Eu mă astept ca un jurnalist să-l amusine pe ministru, să-i sară în cap dacă-l prinde cu mismasuri, nu să primească plicuri cu bani din mâna lui (oricât de suavă ar fi ea). Prin urmare, faptul că Agathon a făcut-o nu o absolvă pe Udrea de vina de a încerca să „cumpere”.

Nu e în primul rând problema jurnalistilor, dacă ei au vorbit cu sefii si au acceptul lor de a primi diurnele si, mai ales, dacă diurna lu Peste nu le-a dictat cum să scrie articolele. Marea problemă e procedeul, asa cum am mai spus.

P.S. Aflu că pe lista lui Udrea (tare profi se miscă dânsa, ca la SRI!) se află nume interesante. Surprize-surprize!

vineri, 17 iulie 2009

Trei femei

Evenimentele ultimelor zile au fost dominate de trei femei.
Dar faptul că e vorba despre femei e doar o găselnită jurnalistică.

RIDZI. Aici mă despart de Mircea Cărtărescu, respectiv de teoria lui potrivit căreia „Cazul Ridzi” a devenit caz atât de răsunător numai fiindcă a fost vorba despre un ministru-femeie, cu nume numai bun de făcut jocuri de cuvinte de prost gust. Eu cred că fostului ministru al Tineretului i s-a tras de la faptul că a girat, dacă nu cumva chiar a condus matrapazlâcuri în care s-au vehiculat sume frumoase. Sunt de acord cu cei care au spus că afacerile cu ban public de la Ministerul Tineretului par găinării în comparatie cu tunuri celebre semnalate de presă de-a lungul anilor. Dar investigatia jurnalistică a fost impecabilă, iar dezvăluirile teribile. Ridzi a meritat cu vârf si îndesat tot ce i s-a întâmplat. Si bine ar fi ca investigatia să meargă mai departe. Inclusiv, de ce nu?, pe pistele sugerate de Traian Băsescu (complicitătile cu televiziunile).
UDREA. Ministrul Turismului intră în joc. Era chestiune de zile până să apară dezvăluiri despre bănetul pe care l-a avut/îl are la dispozitie Elena Udrea si felul în care l-a folosit. Hotnews prezintă câteva date seci în jurul cărora se va mai broda. Fire de care, dacă tragi, sigur iese ceva baban.
CATI. Bizar, dar Ecaterina Andronescu e personajul pozitiv al acestor zile, pentru că s-a luat de Republica Independentă „Spiru Haret”. Asta o va costa. Pentru că Organizatia nu tace, nu uită si nu iartă. Am scris mai multe despre asta într-un editorial EVZ.

joi, 16 iulie 2009

Ulpia Dacia Bulgaria

Într-o benzinărie din Bulgaria am găsit un pliant care mă îmbia să cumpăr nu stiu câti litri de combustibil pentru a putea participa la o tragere la sorti cu câstiguri în automobile Dacia. M-a amuzat faza, asa că am luat pliantul la scanat, să vi-l arăt si vouă. Asa am aflat că Dacia „bulgărească” are si site.


miercuri, 15 iulie 2009

Patru imagini din Corfu


Vacanta în Insula Corfu a fost foarte reusită. Îmi pare rău că n-am scris despre ea aici. Fac o mică reparatie si vă arăt patru fotografii noi.

Am mai făcut o pagină despre Corfu în Evz si am mai scris câte ceva dincolo (and still counting...)

Am prins primul apus pe feribotul care ne-a dus de la Igumenitsa la Kerkyra (Corfu Town)

În Kerkyra ai adeseori impresia că imposibilul (ciocnirea unui automobil cu un vapor) se poate întâmpla oricând

Canal d'Amour, minunea din Sidari, e o destinatie din categoria „musai!”


Livezile de măslini sunt o bogătie a insulei. La figurat, dar si la propriu

luni, 13 iulie 2009

Cu ochii pe Basarabia

Pentru cei care au uitat: mai sunt două săptămâni până la alegerile din Basarabia.
Pentru cei cărora nu le pasă: amintiti-vă ce rău era pe vremea comunistilor! Mă adresez si nostalgicilor puri si celor închipuiti.
Pentru cei care vor să pară cinici, pentru cei care au uitat „să se tină de neamuri”: fiti buni si, măcar pentru o clipă, sentimentali.
Pentru cei pragmatici: cât dati pe metrul pătrat de teren din nordul Bucurestiului?
Pentru toti ceilalti: Doamne ajută! Ca să aveti încredere, iată ce spune Alexandru Cozer, un tânăr basarabean revoltat, încrezător, de actiune:
În ultimele 3 săptămâni am ajuns în zeci de mii de case, am discutat cu zeci de mii de oameni. Rezultatele nu întârzie să apară, mii de cetăteni ce au votat la 5 aprilie comunistii, au spus că la 29 iulie nu o vor mai face-o sub nicio formă, unii au început chiar să plângă atunci când au văzut care este adevărata fată a comunistilor si cum acestia îsi bat joc de popor.”

PS Am scris ceva si în Evz.

vineri, 10 iulie 2009

Andreea, ghici cine vine la cină?

Mi-a atras si mie atentia concursul de criză de pe blogul Andreei Vass. Am încercat să-i văd si părtile bune si pe cele rele.
Mi-a transmis impresia de amatorism. Dacă nu e doar populism, cred că putea pregăti mai bine „concursul”. L-a lăsat deschis, ceea ce-mi sugerează lipsă de idei.
Iar premiul pune capac. Pe cine ar interesa o cină cu domnisoara (altfel suficient de drăgută)? Cât de probabil e ca unul interesat de cina respectivă (aviz amatorilor, Andreea Vass spune, pe blog, că îsi doreste o familie!) să aibă si idei bune anticriză? Ce avem aici, soarta tării sau matrimoniale?
Eu sunt rău acum, dar am fost provocat. Lucrurile sunt serioase, guvernul de, pardon, rahat, iar luminita de la capătul tunelului mi-e teamă că nu are cum să strălucească din vârful unghiilor, oricât de lăcuite ar fi ele.

PS Am scris despre asta si într-un editorial EVZ.

joi, 2 iulie 2009

Tagma „fotbaliştilor turnători” şi laşitatea de zi cu zi

Mă întreb de ce suntem îngăduitori cu turnătoriile fotbaliştilor. Mă întreb de ce suntem îngăduitori cu turnătoriile, în general.
Sunt mulţumit de mine că am fost mereu în tabără celor care au cerut lustraţia. Sunt încă mâhnit că Mona Muscă a turnat şi n-a avut bărbăţia, ca să zic aşa, de a recnuoaste acest lucru. Sunt încă copleşit de personalitatea unor Corneliu Coposu sau Constantin Ticu Dumitrescu.
Sunt scârbit profund de lingăi precum Corneliu Vadim Tudor, de ticăloşi precum Nicolae Pleşiţă.

Sunt încrezător în entuziasmul unor tineri curajoşi precum cei din Miliţia Spirituală.

P.S. Şi mă amuz când Gigi Becali spune că, dacă se vor descoperi note informative scrise de el, se va spânzura, apoi va pleca în munţi.

NOTĂ. Povestea asta cu turnătoriile Baciului si reactiile bizare mi-a iscat un editorial în Evz.


Prezentarea „militienilor”









Manifest scris de „militieni” în urmă cu vreo cinci ani. De ce a trebuit să aibă dreptate?!

miercuri, 1 iulie 2009

Mircea Badea sau Ion Cristoiu?

N-am încotro, trebuie să aflu amănunte desrpe războiului celor doi titani, Ion Cristoiu si Mircea Badea.
Am parcurs rapid câteva declaratii.

Cristoiu: „Când am ieşit din studio, Mircea Badea nu asculta, ca de obicei, la telefon indicaţiile pe cine să înjure şi pe cine nu. Şedea pe canapea şi-şi mirosea subţiorile, convins că, de când trăncăneşte de unul singur la televizor, subţiorile lui nu put ca la toţi oamenii, ci miros a Sfântul Mir. Mai mult ca sigur a fost sunat după ce am plecat eu!”

Badea: „Domnule Cristoiu, de dragul replicii, presupunand ca primesc ordine sa atac, macar nu primesc ordine sa pup in cur. Cat despre mizeria aia cu “subtiorile” m-am gandit un pic daca sa-i raspund sau nu. Este oribila si golaneasca. Am decis ca da. Imi amintesc un pic altfel momentul de pe hol. Eu cu siguranta nu-mi “miroseam subtiorile”, dar domnul Cristoiu incerca sa imite un ardei umplut. Stiti ce? Cred ca-i iesea de minune”

N-am stat prea mult pe gânduri înainte de a ajunge la o concluzie: amândoi au dreptate.

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters