Pagini

joi, 12 februarie 2009

Ţara pierzaniei

Ţara asta n-are speranţe pentru că n-are elite. Probabil că cei mai buni dintre noi au plecat în străinătate şi continuă să plece. Probabil că aceia care rămânem în România suntem prea slabi, prea lipsiţi de perspectivă sau de curaj, prea laşi sau, pur şi simplu, prea resemnaţi.

N-avem încredere în noi înşine. Avem, cel mult, tupeu. Suntem injectaţi cu doze nesănătoase de mitocănie şi n-avem ruşine. Când nu suntem acasă, vorbim tare. Când suntem acasă, scuipăm pe jos.

Ţara asta nu reuşeşte să-şi creioneze un viitor pentru că tinerii veseli în care, din când în când, ne punem speranţe se transformă, mereu, în tristele figuri pe care le înlocuiesc.

3 comentarii:

  1. Am observat o oarecare pasiune romaneasca pentru sumbru, pentru nedelicat, pentru chestiile apasatoare. Daca se poate destinul sa fie tragic si misterios.

    Cum sa visam intr-o astfel de tara si natie?

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani!
    http://www.riversongs.com/cards/have-a-happy-new-year.html
    Eu sunt deja batrana.Si nici sanatoasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. am senzatia ca tinerii se nasc batrani iar batranii care functioneaza corespunzator sunt scosi din scena si nu au nici o sansa

    RăspundețiȘtergere

PA-uri, poezii şi mirări

Uneori recunosc: bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic. Scriu despre asta pe blogul meu secret ;)

Din lume

free counters